Vanilie

După o zi întreagă de lenevit pe sezlong, pielea ei are un miros fin de vanilie.


_95A8123_f1După o zi întreagă de lenevit pe sezlong, pielea ei are un miros fin de vanilie. Hmmm… își ridică spre nări mâna dreaptă de pe volan, cu fruntea încrețită a nedumerire, și mai inspiră o dată. Da, e vanilie. Și volanul miroase la fel… și mașina miroase a nou și a vanilie… Apoi înțelege – uleiul de bronzat…  Zâmbește… Dealurile scăldate de acest amurg de vară i se par atât de prietenoase, drumul atât de larg, harbujii care se vând pe marginea șoselii atât de răcoroși și dulci, starea atât de minunată… Își dorește ca cei 30 de kilometri pe care îi are de făcut să fie 300… 

Acasă își schimbă poza de copertă cu marea și stânca la orizont pe o poză cu trandafiri roșii ca maghiranul… Galyna a sunat-o tocmai de la București și mai nu a țipat la ea că de ce își pune stânci în profilul de facebook?… „Eu trebuie să te învâț? De ce te blochezi cu stânci? Și pe urmă vrei să reușești! Nu știi că de tine depinde totul?”… Își amintește vocea sincer indignată a prietenei sale, râde și totuși găsește niște trandafiri pe google și repară. Rozele înseamnă emoții. Totuși e mai bine decât stânci care nu te lasă să mergi mai departe dacă nu le escaladezi și îți rupi gâtul…   

Și acasă vanilie. În gelul de duș. În lumânările parfumate – vanilie cu iasomie… În parfumul Burberry care e mai potrivit iarna, dar pe care ea îl poartă și vara. Că așa vrea ea.

Nu știe de ce o urmărește acest miros de vanilie peste tot. În casa lor de departe, din copilărie, nu au fost niciodată bețișoare parfumate sau lumânări decorative, sau măcar un parfum… În casa lor mirosea mereu a anotimpul de afară. A proaspăt, a frig, a lemne, a mâncare gustoasă, iar sâmbetele a curat… Vanilate erau doar prăjiturile pe care le pregătea ea pentru petrecerile de la școală. Le cocea într-o formă de fontă, la foc, după care, în lipsa unui bol frumos de porțelan, le lăsa într-o cratiță emailată să aștepte o noapte langă rafturile cu cărti din camera de oapeți… Leonida Lari, Ion Druță, Lorina Bălteanu pe care le procurase ea si volumele din biblioteca încropită de tata – Anatolii Râbacov, Emil Zola și Erich Maria Remarque…  Zicea mereu că o să citească cărțile astea ale lui Remarque când va crește mai mare… Până atunci se întreba daca Erich Maria era bărbat sau femeie…

Vanilia înseamnă amintiri. O cafea cu vanilie și pâine neagră le poate stimula, provoca… În timp ce urca scările spre dormitor, cu cafeaua în mână, s-a oprit în fața oglinzii de pe holul micuț și s-a privit relaxată. A remarcat că șorturile de anul trecut îi cad aproape cu nesimțire pe coapse pentru că a slăbit trei kilograme, și că bluza asta îi stă perfect… Și că e mulțumită de tot ce i se întâmplă. Ar fi păcat să nege… Iubește luxul. Toți îl iubesc. Doar că pentru unii luxul e Dolce&Gabbana, Moet Chandon sau Porsche. Iar pentru alții luxul e duminică. Luxul e când ți-e cald pe suflet. Când poți evada într-o căsuță pe malul unui lac. Când poți închide ochii ca să lași briza de vară să-ți mângâie fața care zâmbeşte. Când vrei un film bun. O carte care miroase a vanilie. Când poți să îți deconectezi telefoanele pe două zile pentru că cei care vrei să te sune sunt alături… Și pentru că circumstanțele nu pot schimba nimic din ce alegi tu că e bun pentru tine…

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *