Povestea unui weekend răcit

Pe Viorica am terminat-o într-o zi. O zi de sâmbătă cu timp mofturos în care aveam capul tulbure de la o răceală neînțeleasă și aiurită pe care mă chinuiam să o alung cu o infuzie din flori de gălbenele, melisă și busuioc. Aveam încă cel puțin șapte sau opt cărți lângă pat, dar știam că Vio așteaptă părerea mea despre „Sandhya”.

poza

Te vrăjesc, te ameţesc repede istoriile astea adevărate despre începuturi, întâlniri care ne schimbă viața sau, cel puțin, felul în care o tratăm. Ce o să vă placă poate, în afară de lecţiile de viaţă ale unui Krishna real, sunt personajele, la fel de reale, pe care, dacă o să vreţi, o să le puteți identifica şi pe facebook. Nu ştiu cum e la alţii, dar noi, moldovenii, tare vrem să credem în poveste. Îmi amintesc de Nicolae Dabija care îmi spunea în emisiune despre un cetățean care l-a sunat să îl întrebe dacă Mihai Ulmu din „Tema pentru acasă” mai trăiește. Sigur că da, i-a răspuns autorul, nevrând să îl întristeze… „Dar îmi puteți da numărul lui de telefon?”, „Nu cred că îl am, ştiu că locuieşte în România.”, „Așa și m-am gândit!”, „Dar la ce vă trebuie numărui lui?”, „Păi, bănuiesc că nu v-a spus chiar totul…”. Cam aşa suntem noi toţi, căutăm logică, realitate şi happy end-uri chiar şi acolo unde nu este loc de ele…

Pe Cărtărescu îl savurez în doze mici, în fiecare seară înainte de somn. „Enciclopedia Zmeilor” ţine loc de povestea de seară pe care nu are cine să mi-o spună. Omul foarte drag care mi-a dăruit-o mi-a prezis că, în ziua în care voi înceta să cred în existența zmeilor, îmi voi pierde zâmbetul. Și fără zâmbet voi îmbătrâni atât de mult și atât de repede încât voi deveni la fel de inexistentă precum zmeii de a căror existență mă voi îndoi… Înfricoșătoare prezicere, fiţi de acord cu mine! Așa că, de spaimă, citesc poveşti și zâmbesc. În fiecare seară mai ales.

Cărțile sunt scumpe, știu, dar senzația asta pe care o ai după ce ieşi cu ele din Cărtureşti, Librarius, Cartier sau altă librărie nu se compară cu niciun shopping la mall. Am luat săptămâna asta și Llosa, și Marquez, și Kundera, și Vakulovski.  Îi vreau pe toți. Și atât de tare regret că weekendul durează doar două zile… Cred că o să continui cu „Povestea târfelor mele triste”, ultima naraţiune a „celui mai mare vrăjitor al Americii Latine”. Nicidecum nu mă pot despărţi de el după „Cronica unei morți anunțate”. O să citesc în paralel și „157 trepte spre iad”, poate ajunge totuși săptămâna care vine și Alexandru în emisiune și aş vrea să vorbim despre cum e să fii așa de slobod la gură ca el… Credeţi-mă, este poate cel mai necenzurat scriitor de la noi și la fel de nebun ca acum vreo 12 ani, când a lansat scandalosul „Pizdeţ”. Poate că tocmai asta mă atrage la acest om sclipitor de inteligent şi liber. Îmi amintește de Charles Bukowski și „Femei”-le lui. Iar scriitura sa perfectă îi iartă toată destrăbălarea de vocabular.

După, revin la jurnalul lui Llosa, „Peştele în apă”. La începutul anilor 90,  celebrul scriitor candida la președinția ţării sale – Peru. Mă aștept să întâlnesc o mulțime de lucruri valabile pentru Moldova, dar vă povestesc când se întâmplă. Și pe Hakamada nu aş da-o într-o parte. „Sex+Success” e o colecţie de situaţii din viaţa acestei femei extrem de puternice şi „nu ca toate”, care,  atunci când i se duce inima în călcâie,  adoptă comportamentul omului mort.  Adică nu mai dă pe faţă nicio emoție. Şi astfel îşi neutralizează duşmanul, concurentul, omul de vizavi.

Eu fug la citit şi vă recomand şi vouă să vă înecaţi anxietăţile, fricile, singurătatea şi dorurile în cartea potrivită. A se consuma cu un ceai din fructe de pădure sau cafea cu vanilie, desigur :). Se acceptă şi vin roşu, dar nu exageraţi! Mâine e totuşi luni.

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *