Nouă lucruri de preţuit

20160403_124415BUCURIA. Am cunoscut acum câteva zile, la Roma, o creatoare de genţi. Bronzată, cu dantură sclipitoare şi cu nişte ochi care emanau o lumină incredibilă. Era fascinantă aşa, îndrăgostită de munca ei, de cei trei copii şi de cel de-al treilea soţ. Felul în care zâmbea, vorbea şi se mişca diafană m-a făcut să-i dau cam 45 de ani. Apoi, am ieşit împreună la cină şi mi-a spus fericită că tocmai a împlinit 61. Abia în acel moment i-am remarcat pielea ridată de pe gât, de pe faţă, părul încărunţit. Cum de nu le observasem? Romana era de o feminitate perfectă. Pentru că zâmbea şi nu făcea niciun efort supraomenesc ca să zâmbească. Cei mai frumoşi oameni nu sunt cei care merg prea des la cosmetolog sau cei care fac shopping la Milano. Cei mai frumoşi bărbaţi şi femei pe care i-am întâlnit sunt cei care ştiu să se bucure. Pe ei vrei să îi cunoşti, vrei să-i ai în preajmă şi, uneori, în funcţie de circumstanţe, poţi să vrei să te căsătoreşti cu ei.

LIBERTATEA. Întotdeauna mi-a fost frică să o pierd. Să nu-mi aparţin. Să fiu restricţionată în anumite alegeri. Să nu pot fi eu. Să nu pot să fac ce vreau cu adevărat. Să nu îmi pot oferi cele zece minute ca să îmi savurez cafeaua privind dimineaţa. Să nu am la îndemână cărţile în care abia aştept să pot evada. Să nu pot alerga pe tocuri în timp ce râd. Mi-a fost teamă ca nu cumva, într-o zi, să fiu atât de necăjită, încât să nu mă mai bucure ploaia…

DRAGOSTEA. Eram de acord, ca şi tine, cu ideea că dacă dragoste nu e, nimic nu e. Însă doar dragostea e puţin. Nu poţi iubi frumos când la muncă nu e cum trebuie. Când copilul tău e bolnav. Când nu îţi poţi achita creditul la bancă. Când eşti trădat. Când greşeşti fără să vrei. Când nu reuşeşti şi îi dezamăgeşti pe ceilalţi. De dragoste se poate bucura doar un om la care totul e aşa cum trebuie. Şi atunci aceasta s-ar putea să dureze.

PRIETENIA. Preţuiesc oamenii pe care îi pot suna când mi-e greu. Când mi se pare ca lumea mea se inneacă. Şi când mi-e bine. Și le țip în receptor fericită, fără să mă gândesc că poate lor nu li-i de fericirea mea. Pentru că știu că vor râde. Sunt cei mai buni prieteni. Ei nu se supără dacă dispar, uneori, în mine. Dacă tac când sunt cu ei în călătorie. Dacă vreau să fac shopping când ei vor la muzeu. Când vreau, pe 10 minute,  să mor, ei mă salvează.

RECUNOŞTINŢA. Nimic nu construim singuri. Mereu e cineva pe care contăm. Nu uit asta.  Mulţumesc în fiecare zi că sunt. Că pot. Că visez. Că am speranţă.

LINIŞTEA. Nu mă tem de ea. O ador și o vreau mai mult decât o am. Sunt atât de fericită când pot fi puţin și cu mine. 

PRIMĂVARA. Îi inspir însetată parfumurile. Sunt în fiecare dimineaţă altele. Ameţitoare. De iasomie, de zambile, de magnolie, de flori de câmp, de lalele care abia de miros, de flori de liliac.

SĂNĂTATEA. Mereu mi s-a părut ceva atât de banal, atât  de neinspirat și suna nu ştiu cum nemonden să îi urez cuiva sănătate la o zi de naștere sau la sindrofii de alt gen. Dar, fără asta, nimic nu mai contează. Nici dragostea, nici libertatea, nici ce ai făcut, nici ce nu ai reuşit să faci, nici visurile, nici chiar primăvara. Pentru că, într-o zi, toate ar putea înceta să mai fie…

SOARELE. Prețuiește-l când iese pe cer şi când se duce la culcare.  Soarele din ochii tăi şi din ochii celor pe care îi iubeşti. Cu siguranță ai pus și tu umărul la soarele lor.

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *