Eva. Abia după ce îi îngropă pe amândoi, ea începu să trăiască

Când îl scotea pe primul din viața sa, or el se ținea cu mâinile și picioarele ca să rămână sau încerca cu cele mai strașnice vorbe de dragoste să o facă să renunțe să mai plece, al doilea, parcă știind că se eliberează locul, îşi făcea intrarea ca un prinţ pe cal alb, ieşind din nicăieri.

Cei doi veneau din lumi total opuse, dar se născuseră, din întâmplare, amândoi, în a şaisprezecea zi de toamnă. Şi atunci Eva s-a gândit că nu poate fi aceasta o simplă întâmplare… era un semn. Nădăjdui surâzătoare la ideea că, uite, se pare că iese soarele și în viața ei.

8

Căuta o însemnătate a coincidenței cifrelor din pașaportul celor doi. Căuta o lecție. Poate că trebuie să nu mai repete vreo greșeală pe care a admis-o cu primul… să nu-l înșele niciodată, sau să nu-l corcolească prea tare, ca el să se dezvețe să fie bărbat, sau să îl iubească mai puțin ca să o poată el iubi mai mult. Poate că ar trebui pur și simplu să nu se teamă că îl va pierde într-o zi. Poate că…

Coincideau prea multe lucruri în viața a doi bărbați care nu se întâlniseră niciodată, singurul loc în care s-au intersectat cumva fiind inima ei, atunci când unul închidea ușa, iar celălalt o deschidea. Și unuia, şi celuilalt, le plăcea să se victimizeze. Vedeau ambii exclusiv negru acolo unde era mult loc de lumină. Nu citiseră prea multe cărţi, dar ştiau o mulţime de citate şi o mulţime de nume care au rămas în istorie. Ambii știau că sunt singurii care au dreptate, chiar și atunci când greșesc. Ambii erau predispuși la depresii grele, dar ea nu observase asta de la început, nici în primul caz, nici în al doilea.

Știa că bărbaților nu le place să îi compari. Dar cum să îi lași așa, necomparați?

Erau și mari diferențe între ei… Primul nu îi aducea flori pentru că ea nu știa ce să facă cu ele. Și când s-a întâmplat să i le dea, Eva s-a simțit aiurea că el a făcut asta pentru ea, dupa asta se simţea obligată să îl iubească şi să se poarte frumos cu el, că doar i-a adus flori. Iar ea nu putea să facă nimic din obligație. Al doilea, când primul ieșea din viața ei, i-a trimis câteva brațe de trandafiri printr-un curier și ea nu s-a simțit obligată la nimic. Primul a înțeles că nu îi plac florile și nu i-a mai oferit nimic timp de 16 ani. Celălalt i-a adus la prima întâlnire un diamant pe care parcă îl rătăcise prin valiză și, da, i l-a dat așa, ca printre altele, ca să nu îl uite cumva la el. Primul o probozea mereu că nu făcea nimic cum trebuie, că nu aduce bani la casă, că așa e în secolul ăsta, femeile aduc… iar celălalt o jelea în fiecare zi că muncește prea mult și că trebuie să își facă timp să plece cu el într-o vacanță. Primul s-a reținut în viața ei tocmai 16 ani. Al doilea, fix un an și sașe luni – se lupta cu un cancer și nu vroia ca ea să îl vadă așa… nervos, vulnerabil, deprimat. S-au despărțit prin corespondență, așa cum a cam fost și povestea. „Nu vreau să te mai chinui. Nu pot să îți ofer ce meriți. Cel puțin nu acum, cât mă tratez. Apoi mai vedem.” Ea boci câteva zile, el i-a trimis câteva selfiuri în care îi făcea din ochi, apoi, peste o lună, Eva află că el se vede cu alta, o cunoscuse pe net și îi spunea că o iubește.

9Primul muri acum doi ani, din neputința de a-și trăi viața din cauza depresiei, dorinței de răzbunare și altor boli născute din niște sticle prea multe cu vin. Pe al doilea îl „ucise” ea în inima ei și se gândise că Dumnezeu o salvase altfel, printr-o suferință teribilă care urma să se vindece mai curând decât putea ea să creadă. Abia după ce îi îngropă pe amândoi, ea începu să trăiască din nou…

 

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *